

Mihai Eminescu



Kamadeva


               Cu durerile iubirii
               Voind sufletu-mi sa-l vindec,
               L-am chemat in somn pe Kama -
               Kamadeva, zeul indic.

               El veni, copilul mindru,
               Calarind pe-un papagal,
               Avind zimbetul fatarnic
               Pe-a lui buze de coral.

               Aripi are, iar in tolba-i
               El pastreaza, ca sageti,
               Numai flori inveninate
               De la Gangele maret.

               Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
               Ma lovi cu ea in piept,
               Si de-atunci in orice noapte
               Pling pe patul meu destept ...

               Cu sageata-i otravita
               A sosit ca sa ma certe
               fiul cerului albastru
               S-al iluziei deserte.


